Vrei să ai moneda ta? Curând! Mihai Alisie

Transcript

Salutare tuturor și bine v am regăsit la încă un episod din seria noastră de podcasturi #IGDLCC. Iar invitatul nostru de astăzi nu este în studio. E facem pentru prima una dintre primele ocazii când invitatul nu este în studio, iar noi nu suntem față în față fizic. Și asta e o metaforă frumoasă pentru ce urmează să discutăm astăzi pentru că invitatul meu este Mihai Alisie care este undeva în undeva prin Akașa, prin Ethereum, prin vacuum, prin cosmos. Unde ești, Mihai? De unde vorbim astăzi? Salut.

Bună. Bună. Salutare. Ca locație fizică sunt în Elveția, în orașul Zug, pronunțat Țug, cunoscut și ca Cryptoley și cu inima totuși acolo România. Român. Ok. Mihai Alisie este mai recent așa de vreo trei ani, se ocupă de proiectul AKA despre care o să vorbim destul de mult astăzi. Însă mai mult decât atât este unul dintre românii care stă la baza multor chestii despre care vorbesc foarte mulți oameni în ultima vreme, dar tu ai început acum câți ani să te ocupi de Bitcoin Magazine?

Mai știi? Da. Prima dată când am avut am luat contact așa să zic cu toată ideea asta de blockchain, criptocurrency și așa mai departe, a fost în 2011. Ăă, iar din în 2011 era așa de la început să zic încât era foarte greu să ți formezi o opinie informată, adică trebuia să te duci pe forumuri, un blog, foarte foarte puțin. Și în timpul ăsta în care încercam să înțeleg, băi, e chestia asta pe bune sau e doar încă o nebunie din asta de pe internet, am văzut nevoia asta de o sursă de informare și așa am pornit Bitcoin Magazine. În 2012 am publicat 2012. Așadar, a pornit Bitcoin Magazine.

Erau autor la Bitcoin Magazine, inclusiv un băiat pe numele lui Vitali Buterin pe care probabil mulți dintre voi ați ajuns să l recunoașteți ca fiind unul dintre fondatorii Ethereum. Printre ei este și Mihai și de aceea pentru mine este o mare bucurie că după luni de zile care l am căutat, l am găsit, a acceptat interviul și am reușit să l organizăm, a fost la mustață să l prindem aici în România. a fost și la o conferință ă să putem vorbi cu unul dintre românii care au pus fundația a ceea ce vedem vorbindu se astăzi din ce în ce mai des, dar ceva despre care credem că va conta tot mai mult în viitor și eu cred că așa crezi și tu din moment ce ai lăsat deoparte și Fundația Ethereum și Bitcoin Magazine și

deja de ceva timp te ocupi de Akasha și până când ajungem la AKA, hai s o luăm cu începutul și o să ți pun întrebarea aia. care e cel mai greu de de răspuns pentru cineva care e în afara industriei, dar va trebui să te provoc s o faci într un mod în care să înțeleagă și mama dacă se uită. Ce este, domnule, blockchain ul ăsta? O începe cu chestiile legate. Băi, bănuiesc că e o întrebare foarte bună. Trebuie să menționez înainte de a explica și explicația mea de a de a lungul anilor s a schimbat pentru că nu mi se pare că nimeni nu înțelege exact cât de departe poate să meargă

blockchain ca și concept aplicat și în cât de departe. Ca la internet și web. Dacă în '90 întrebai pe cineva, măi, spune mi și mie un pic care i treaba cu web ul ăsta, probabil multe din explicațiile erau legate de pagini web care era scris negru pe fundal alb. Acum, întorcându ne la blockchain, aș zice că cel mai ușor de explicat așa ar fi ca un caiet de contabilitate, plecăm de aici. Da, dacă ai avea cineva care tu te duci și spui banii, cum ar fi la cec sau bine pe vreme oricum era, ai nevoie de cineva care să țină evidența. Măi, uite, tu ai depus 10 RON, ieri ai depus 10, deci în total ai 20. Mâine dacă retragi

cinci îți rămân 15. Dar pentru că ai nevoie să te încrezi în cineva elementul ăsta uman în tot sistemul ăsta de contabilitate, omul respectiv poate zice: „Băi, tu nu mai ai 15 RON, tu ai 10 RON?" Păi, cum? N am pus 10. Nu, nu. Aice uite pe caietă arată 10. Și elementul ăsta de încredere oarbă în care trebuie să l ai într o instituție sau o persoană sau o corporație este oarecumlăturat din ecuație prin folosirea de matematică și criptografie într un mod, să zic, ingenios. Aici e cheia pentru că până la urmă, da, înțelegem ideea asta de registru, da?

Adică cum aveam carnetul de ce și de multe ori era o diferență între ce știa ce cu cai și ce scria pe carnetul tău și până la urmă trebuia să faci cumva s o dai la pace cu cecul. Dar cum facem noi să eliminăm partea asta de nesiguranță și să eliminăm și Cicul și să mai rămână doar ce este? Cum facem asta prin matematică și criptografie? Adică că până la urmă aici este piedica asta, bariera de înțelegere pentru cei mai mulți oameni care atunci când aude chestia asta, hai mă domnule, lasă mă pe mine cu banii puși pe internet. Eu n am încredere să mi pun pe internet nici măcar poze cu copilul și cu pisica, dar să mi pun banii pe internet.

Hm. Măi, dacă ar fi să ne uităm un pic la matematica asta cum e aplicată, să zic devine un pic așa cu formule matematice, ne pierdem poate un pic, dar dacă e să ne întoarcem la esență, să zic, aici lack dacă ne uităm ai un nume și pentru a ți deschide contul ăla, tu trebuie să te duci cu buletin sau în fine ce documente îți ceri și ai o identitatea asociată cu contul și pe lângă că îți încrezi banii în entitatea asta și așa și datele tale personale. Ei, în sistemul ăsta blockchain și să zic dacă ar fi Bitcoin și Ethereum ca exemple nu ai conceptul ăsta de sau cerința de a te duce cu un buletin,

o un certificat de naștere sau ce o fi, ca să ți deschizi contul. Toată lumea când își să zic, se conectează la rețea, primește generat sau își își generează local pe mașina lui o cheie unică și cheia asta ce ți permite? Pe aici vine partea de criptografie oarecum. Cheia asta e formată din două părți. Una privată, care doar tu local pe calculatorul tău sau pe telefonul tău acolo este și cheia publică în care cheia publică asta poți să te gândești ca la o adresă de email, să zicem.

Iar oamenii care tu, de exemplu, dacă vrei să primești bani, Bitcoin sau Ethereum, tu practic împarți cu lumea cheia asta publică, iar oamenii pot cu cheile lor private la rândul lor să semneze tranzacții, care tranzacțiile astea arată și sunt transmise în întreaga rețea. De la contul A s au transferat la contul B 0,5 unități. Aice că o fi Bitcoin, Etherum sau ce o fi e irelevant. Ok. Da, uite, mai încerc eu o metaforă, că eu eu sunt eu trebuie să eu gândesc vizual și mă pun în pielea celor care încearcă să înțeleagă. Deci ce zici tu acolo este că partea asta publică este ca un fel de cutie poștală în care poate să vină oricine să ți bage un plic

pentru că îți poate trimite și tu poți primi, dar numai tu ai cheia prin spate prin care poți deschide cutia poștală. Interesantă. Da, s ar putea funcționează. Merge merge. Doar că este mult mai sigur prin criptografie pentru că în teorie poți forța o cutie poștală din ambele părți. Însă în criptografie asta încă nu a reușit nimeni să să să spargă cheile astea nu? Da. Deci de la începutul internetului și mai ales la spre sfârșitul anului, anilor '90 am avut de exemplu PayPal și o grămadă de startup uri în zona asta în care încercau să aducă banii pe internet.

Și una din problemele mari aici era problema asta în care, să zic, ai 1000 de $ sau ribă eu am cheltuiesc mie asta, dar mai încerc să cheltuiesc încă 1000 și încă 1000 și încerci să cheltuiești mai mult sau ca și cum ai clona banii, unitățile astea. Na, în sistemul ăsta întorcându ne la de la contul A la contul B, înainte ca tranzacția să fie trimisă în întreaga rețea, în întreaga lume, e o verificare acolo. are contul a suficiente unități în cont pentru a realiza tranzacția și asta e parte din mecanism așa gândit din design, ceea ce înseamnă că tu dacă încerci să cheltuiești mai mult decât ai în cont,

nu nu te ia nimeni în considerare. și combinând partea asta de pseudoanimitate, să zic așa, în care nu trebuie să te duci și să spui băi, aice sunt eu dacă vrei, da, poți să zici: "Uite, puteți să mi trimiteți bani la adresa asta, dar nu se știe neapărat toată lumea, băi, astea sunt toate adresele și așa decât dacă le declari." Ok. Bine, asta este o explicație cât se poate de simplă pentru cei care vor să înțeleagă cam care i treaba. Așa. Bine, șase din vârful Nu știu, am luat așa de Da, 2009 cam încă n am ajuns la smart contracts, contracte inteligente, să zicem. Ăsta e. Am putea face o serie întreagă numai despre digit

decentralized apps, DAPS uri, Smart Contracts și alte asemenea. Însă de la ideea asta simplă în care putem face chestii în care să nu mai fie nevoie de intermediar, au pornit și Bitcoin și Ethereum. Însă ele se separă într un mod foarte interesant prin felul în care abordează valoarea și felul în care le folosim. Și sunt curios deja despre Bitcoin vorbim foarte des pentru că este pe val în ultima perioadă. Are din nou are din nou o creștere interesantă. Încă nu este la cel mai înalt cea mai înaltă valoare la care a fost, dar cu toate astea sunt acumulați în Bitcoin echivalent la vreo 200 de miliarde de $ari perioada asta.

Nu mai știu cât e, dar e destul de mult. Da. Și oamenii se raportează deja la Bitcoin ca la niște bani în Adică doar dacă dai o căutare, nu știu dacă știi, pe un site de anunțuri de pe la noi, dacă dai căutare cuvântul Bitcoin găsești terenuri, case și mașini mai multe decât te aștepți. Deci românii au încredere în Bitcoin să și vândă casele, terenurile și mașinile pe Bitcoin. Adică, dacă nu reușesc pe euro sau pe RON sau pe dolari, ar da și pe Bitcoin, numai să le dea cineva banii ăia. Și ăsta este un semn interesant, faptul că până și România, până și în România avem oameni care sunt dispuși să accepte la plată o monedă pe care nu o văd printată pe hârtie, dar ăsta e Bitcoin ul. Bitcoin ul, să zicem, îl putem trata

ca pe o stocare de valoare, o un bani, nu știu, ceva în zona asta. Tu cum îl vezi? Aici dacă ne ducem câteva mii de ani în spate și zicem, băi, dar care i toată treaba cu banii ăștia? de unde a apărut până la urmă a fost ca un mecanism care să ne facă viață mai ușoară. E ca un băț cu care măsori, să zicem, da, ca un liniar. Așa. Și înainte dacă aveam băi, vaca mea pe cinci găini și trei găleți de grâu era cam complicat. Zic, băi, n am grâu, am ors a păi atunci cinci. Aveai problema asta de la barter. Iar când am introdus de la scoici la tot felul de monede, aur, argint, așa mai departe, practic s a eliminat problema asta în care trebuia să se întâlnească. Eu am vacile, tu ai

găinile, așa mai departe. acum m ai apropiat să zic acum câteva sute de ani sistemul în sine cum era gândit cu să zic bancnota aia care ziceai băi eu uite aice pun 1 g de aur care pe asta da cutărescu are 1 g de aur a venit ideea de fractioner reserve și nu mai e exact unu la unu și acum până în zilele noastre avem ideea asta că băi în spate la monedă sau la hârtia asta e ceva în spate. Dar singurul lucru, în multe cazuri care e doar promisiunea și încrederea pe care oamenii o au mai puțin sau mai mult în instituția sau națiunea respectivă care

se ocupă să tu când te duci cu 10 RON la magazin într adevăr să poți să ți iei o pâine și o bere sau ce ți iei. Adică hârtia aia de 10 RON valorează 10 franzele de 1 RON dacă vânzătorul are încredere că hârtia pe care i o dai el o va putea folosi mai departe să ducă să cumpere altceva cu ea. Adică banii sunt până la urmă o bucată bucata asta de hârtie și singurul lucru care le ține în circulație bucățile astea de plastic sau de hârtie sau de metale sunt încrederea ambelor părți. Iar această încredere este garantată de o bancă.

Și în cazul ăsta dispare banca pentru că reușim prin criptografie și matematică să creăm un sistem în care transferăm banii exact pe ideea de mai devreme pe care ai spus o tu, de la unul la celălalt și avem chei fiecare dintre noi astfel încât să ne controlăm portofelul, să nu ne fie teamă că mergem pe stradă și în piață ne bagă cineva mâna în buzunar. Merită menționat că dacă ne uităm așa la poza mai de ansamblu, cam la 70 de ani, 80 de ani e declanșat un fenomen de hiperinflație. Se pare că e ca un o chestie ciclică. Și parte din problemă pleacă de la inflația asta, care inflația în sine e controlată de bănci

centrale și așa mai departe. Muguri Isărescu, NCO care vin cu idei și băi acum fii atent, facem la 1%, mâine facem la 2%. Și în spate sunt multe formule și așa când eram mic sau facultate astea mi se păreau cam plictisitoare și pentru oamenii ăia serioși la costum. Dar eu am ajuns să cunosc și să înțeleg mai bine un pic ce e în spatele sistemului ăsta după ce am dat prima dată de Bitcoin și am fost curios să înțeleg cum funcționează Bitcoin. Și aici ca și o altă diferență mare între, să zic, banii de hârtie și cum funcționează sistemul financiar actual și sistemul ăsta nou e că protocolul în sine, codul să sau să zici ca un fel de constituție în în sine a monedei e transparent și îți tu ca și

utilizator al sistemului știi clar câte monede vor exista întotdeauna. În cazul ăsta la Bitcoin e un număr 21 de milioane. Iar rata la care se introduc în circulație monedele astea, numărul ăsta de unități, e la fel specificat și transparent pentru toată lumea să vadă o chestie care dacă e s o luăm la transparență și cât de bine poți să înțelegi ce se întâmplă în sistemul ăsta lipsește total. E o cutie neagră în Asta zic că dacă întrebi acuma te duci pe stradă, ce nu trebuie săci pe stradă, să te duci dintr o bancă. să întrebe un banchier să ți spună câți RON sunt în circulație, trebuie să trimiți o solicitare la BNR ca să afli care este ultima chestie și să ți o comunice ca informație publică. Dar în legătură cu

dolarul sau cu euro sau cu lira sau cu yuanul, nu se știe câți câte câți bani sunt în circulație și tocmai de aici apare diferența asta între monedele acestea criptografice care au cantitate limitată, sunt transparente, se vede totul despre ele, dar nu sunt susținute de guverne. Iar cele care sunt susținute de guverne și garantate de bănci centrale sunt prin controlul ăla, evident, cine are control, cine are puterea, de obicei este tentat să bage degetul în smântână și să modifice sau să controleze moneda chiar și bine intenționat și tot ajungem până la urmă la crize, la cicluri de criză. Cam asta este partea cu Bitcoin ul. Dar tu ai luat o decizie ăă foarte interesantă ca

după ce ai înțeles suficient de mult despre Bitcoin să te apuci împreună cu Vitalic Butern și împreună cu o gașcă să faceți altceva. Păi, ce să zic, în 2011 când am început să mă documentez și așa eram mamă cum se poate. Asta e pe bune, chiar există așa ceva și pe parcurs, uau, băi, asta chiar funcționează, înțeleg. Aha, deci așa, asta vine aici, aia vine acolo. Și pe parcursul la anii ăștia în care am fost editor la revista Bitcoin Magazine și am cunoscut mulți oameni, multe proiecte, comunitatea în sine, chiar a fost o ocazie autentică să cunosc spațiul ăsta dinăuntru, știi? Nu din afară. Chiar am început să vorbesc cu oamenii despre care apăreau articole și așa mai departe și pe cred că în timpul ăsta am și

început să vedem limitele pentru că la început se bine Bitcoin era the one. Asta o să schimbe tot moneda globală dacă veneai cu băi, dar cum ar fi dacă ardeți l, puneți l pe rock. cam un fel de până la nivel de dogmă, dar într un fel, scuză mă, dar așa e și azi. Din nou, Bitcoin este din nou este din nou rege o din toată din toți banii în circulație în crypto cred că are cât are 75 80%. Da. Să zic e dominanța în spațiul ăsta crypto e ca un fel de Jupiter așa al sistemului solar în care sau poate chiar un soare. Nu, nu, nu știu exact.

Dar mișcările care le are în termen de preț, dacă e să luăm versus dolar sau euro, afectează clar și restul de piață crypto. E ca un fel de rezervă centrală a monedelor crypto. Și acum întorcându ne la ideea cu cu Bitcoin în sine și acum la Ethereum care e partea în parcur pe parcursul anii ăștia am văzut că da, e ok, e bună în anumite chestii, dar și Satoshi când a scris white paper și așa toată chestia era gândit la nivel de monedă digitală ca și un cash, ca echivalentul cash ului care i hârtia așa, dar pe net

cu toate chestiile astea, că e deflaționară, că e pseudoanimă, nu ai nevoie de cineva să ți dea aprobare, poți să folosești de oriunde ești, așa mai departe, niște chestii noi, dar în spate dacă e să te gândești, ok, foarte tare ideea asta de registru care în care nu trebuie să te încrezi în cineva să l mențină și în integritatea companiei, statului sau persoanei, începi să vezi că Bitcoin e un experiment foarte tare. E ceva care a început un întreg val de inovație, dar se poate merge și mai departe și ca urmare să zic în în software e termenul ăsta de dai fork, ca e ca ca și cum faci o clonă la un cod și începi să l

modifici într un anumit fel ca o mutație dacă ar fi să luăm așa biologic și prima deci a apărut Bitcoin și prima mutație a fost aplicată registrul ăsta la nivel de domenii de web și asta a fost namecoin. Da. Bine, acum e un erau domeniile punct bit și aici putem să vedem deja de la prima iterație. Acum sunt zeci de mii de mutații numai la Bitcoin. Zic în stadul ăsta foarte foarte incipient. Deja oamenii au început să gândească, ok, care mai sunt problemele unde e foarte riscant și să zic neinteligent să depindem de un grup sau o corporație care să decidă cine are

voie să zică ce sau cine are voie să aibă un domeniu sau așa mai departe. Și mergând mai departe, multe din iterațiile astea în care au încercat să pună conceptul ăsta de bază de date sau registru distribuit, au încercat să facă mutațiile astea plecând de la Bitcoin și privind problema din punctul ăsta al monedei digitale. Dar când au încercat să extindă funcționalitatea, de obicei e ca la un buton. Da? Să zici că începi, ai două butoane, trimite, primește și după aia zici,"Băi, dar n ar fi fain dacă ai putea să faci și împrumuturi? Ok, da, dar foarte bun. trimite, primește împrumuturi. După aceea, păi da, dar ar fi fain să faci încă ceva și tot adaugi butoane. Dar în orice, la orice pas, dacă cineva vine, o companie, un programator, oricine și zice: „Băi,

dar ar fi super dacă am putea să facem și X, niciodată nu te poți baza pe imaginația creatorilor, celor care au gândit butoanele, că s au gândit la tot. Și aici vine satul de imaginație, să zic, în sensul ăsta în care Vitalic a venit cu ideea asta în locul, băi, în loc să noi să venim și să zicem, băi, uite butonul 1 2 3, asta poți să faci, hai să abstractizăm toată chestia asta la nivelul în care e un limbaj de programare care permite programatorilor să scrie și orice e, să zic, defini care poate fi definitiv de matematică poate să fie abstractizat și să ruleze pe registru. ul ăsta distribuit. Deci în loc

o stai, stai, stai un pic că deja deja devine foarte foarte f interesant, dar îmi e să nu pierdem audiența pe drum. Da. Deci practic am avut am avut Bitcoin ul, am avut banii și acuma dintr o dată ne am gândit, ok, să începem să facem, dacă tot avem valoare din asta în blockchain, ce chestii mai putem face cu ea și aici intervine Ethereum pentru că Ethereum încearcă să ofere posibilitatea programatorilor să mai facă și altceva decât să transporte, să zicem, niște bani, monede dintr un punct în altul, nu? Că despre asta vorbim. Da, ca și cărămidă de construcție în toată, să zic, în tot ecosistemul Ethereum e noțiunea asta de contract inteligent, nu știu, cred că așa s ar traduce, smart

contract, da, dacă e smart contract în care programatorul poate să definească un număr de condiții. De exemplu, dacă noi ne am pune de acord, eu îți dau 100 RON până săptămâna viitoare, să zicem acolo poate să fie definit clar. Adresa mea virează 100 RON până săptămâna viitoare în care tu te angajezi să mi trimiți înapoi 105 RON, nu știu, să zic un exemplu. Și iar tu la momentul în care ai făcut și te ai ținut de promisiune, mi ai dat înapoi banii și așa mai departe, tu ai practic folosit și noi am putut să avem încredere unul în altul pentru că nu am depins de a treia a treia entitate aici, o bancă, o ce o fi, care să țină contul pentru toată tranzacția asta. Dar asta

nu e, să zic, e unul din cazuri. Putem să extindem asta la Registrul Comerțului în care ai companii, la registre de pământ, o grămadă de de chestii, rezidență electronică. Sunt multe cazuri în care oriunde ai un registru public și vorbim aici și de administrație în sine, de cum funcționează națiunile, tot sistemul operativ al națiunilor a fost gândit acum câteva sute de ani când ce avem acum la dispoziție toată lumea are un mini super calculator în buzunar, se uită, dă scroll pe Facebook, așa mai departe. E să zic un contrast mare între ce era gândit acum dou 300 de ani. Era gândit într o societate în care era adică

accesul la informație foarte limitat. Acum, pe de altă parte și să zic societatea în care ne găsim e prea multă. E foarte greu să zic îți extrage esența și ce e adevărul și cunoașterea din tot zgomotul ăsta. Dar lăsând partea mai puțin bună, avem totuși e e o putere asta. Suntem conectați la nivel global, peste 4 miliarde de oameni. A, Mihai, tu știi de unde ai plecat, nu? Da clar. Păi, ai făcut facultatea la Sibiu, din câte am citit.

Da. Deci sunt convins că te ai lovit și tu măcar o dată în viață de momentul când ar trebui să te duci să ți iei diploma. Da clar. Personal, cu actitate. Spune Spuneță, cum? O doamnă plictisită, spuneți, vă rog. Exact. Și știi exact care este problema și da, avem aceste unelte. Da, ceea ce tot ceea ce facem noi se bazează pe niște sisteme, niște registre de hârtie, multe dintre ele făcute acum sute de ani și care nu au chiar și cu tehnologiile alea vechi, nici măcar nu le am băgat într o bază de date. Pur și simplu au fost puse așa cum au fost puse ele într un loc acolo și ca să le accesezi tot trebuie să te duci la cineva ca să ți dea o adeverință că nu ești infractor ca să te angajezi

c pentru cazier sau ca să dovedești că ești tu, tot îți trebuie o bucată de hârtie sau de plastic, știi? Și pe mine mă fascinează chestia asta. Zi. Vreau doar să adaug, deci aici e ca aia cu great power, comes great responsibility. Avem de exemplu Libra și Facebook ce încearcă ei să facă și au pornit un întreg val în care hopa, blockchain toată lumea, cum facem? Ne băgăm și noi în asta să facem un ban. Blockchain ul ăsta pentru că registrul tranzacțiilor în teorie și în practică cel puțin dacă ne uităm la Bitcoin trăiește pentru totdeauna. E o bază de date permanentă care nu poate să fie editată. Adică dacă tu ai făcut o tranzacție de la contul A la contul B,

acolo rămâne. Și dacă în 10 ani se află că adresa asta A = George și B = Mihai, se pot duce în spate și văd tot toate tranzacțiile care le am făcut de la adresele alea și știu că tu ești în spatele. Deci ce vreau să zic aici că transparența asta care e parte din ă să zic ă propunerea ce aduce sistemul ăsta vine și opusul în care poate să fie transformat într o unealtă din asta Big Brother de înrobire a omenirii. Știi ca și cu internetul în '90. Mamă, italism.

Da, dar până acolo, până acolo noi avem chestii mai simple de rezolvat, Mihai. Da. True. Adevărat. Tu când mergi, spre exemplu, când ai de făcut un drum, când vii, vii în România, cum procedezi? Cu ce vii de obicei? Avion. Și ca să te urci în avion, ce trebuie să faci? Trebuie să treci pe la mai mulți oameni care să verifice că tu ești tu și că biletul pe care l ai cumpărat e de fapt al tău și că locul tău este ăla, că ai dreptul să urci, știi? și că și și în avion când ai ajuns și omul de la ușă te mai verifică încă o dată că tu ești tu uitându se la o bucată de hârtie.

Adică suntem totuși în continu continuare suntem în 2019 în era informației și hârtia mie mi se pare extrem de puternică în continuare. În România foarte mulți oameni încă se duc la bancomat și scot cash ul în ziua de salariu de pe card și după aia se duc să cumpere de la magazin cu cash, deși au card. pentru că trebuie să vadă în fața ochilor lor că există, că altfel există riscul să fie furat sau păcălit. Și de aceea în ă inerția asta și faptul că ne agățăm de tehnologii foarte vechi are o explicație în temerea asta, ceea ce spui tu deja intrăm în zona asta de distopie, dar dacă ne gândim la problemele concrete ale prezentului, cea mai mare

parte a planetei are o neîncredere într un spațiu virtual pe care îl înțelege destul de greu, că e exact cum ai zis tu, e abstract. Cum facem să le dăm oamenilor încrederea și abia după aceea să mergem la guverne să le cerem să ne pună identitatea și actele necesare, măcar partea asta de birocrație inutilă, să ni le pună undeva într un loc de unde să fie ușor accesate. Mi a plăcut foarte mult referința la hârtie și pix, să zic așa, semnătura în care da, semnezi, uau, dau cu pixul și super. Da, tu ești după semnătură, te cunosc. Da.

Hm. Sau după ștampilă, vă recunosc. După ștampil. După ștampilă, da. Ă, da, într adevăr, asta e de pe vremea poate când era ceară, puneai cu aia și dădeai cu sigiliul, care și sigiliul ăla ce era chiar așa, în fine. Ă, dar aice vine partea în care criptografia asta puternică și aproape imposibil de spart, cel puțin din punct de vedere matematic poate să fie aplicate și în viața de zi cu zi. Și aici e o problemă într adevăr și de și suntem încă devreme, deci sunt doar 10 ani de când a apărut toată nebunia cu Bitcoin și așa. Încă învățăm și partea de interfață, aplicația, cât de ușor de să fie folosit pentru om. Îți dau un

exemplu concret. În București e o rețea de ATM uri din astea la care poți să ți plătești, îți scanezi factura și poți să plătești. Nu știu exact. Cred că e un nume un nume de animal. Zebra sau pay așa. Așa poți să cumperi și Bitcoin la ele. Exact. Aici Aici vreau să vin. Și eram foarte curios. Am trecut pe acolo și în trecere când eram la magazin văd cu coada ochiului Bitcoin și logul de terenu și cryptom mamă viitorul a ajuns. Așa. Așa am zis toți.

Suntem în viitor și dau click acolo. Zicia să văd și eu cum e procesul ăsta dacă eu aș fi cineva și am auzit de Bitcoin sau ceva și dau click aici. Mă, deci nu știu cine a venit dacă se uită cumva cine e în spatele proiectului. La asta aș vrea asta să fie feedback. Cum te poți baza pe omul care vrea să folosească serviciile astea, să cumpere moneda care are plus ada? Nu vorbim de asta. Ă dacă la punctul în care unde să primești banii ăștia, unde să primești Bitcoini, nu ai un serviciu să ți scanezi un QR code sau ceva în condițiile în care deja ai chestia de scanat la facturi, nu trebuie să te duci și cheile, adică adresele astea în Bitcoin și Ethereum sunt niște, nu știu,

20 și ceva de caractere din astea care nu pentru oameni nu sunt făcute alea să le citești. Și tu trebuie de mână să te duci și să tastezi pe ecranul ăla un șir de caractere unice de 20 de caractere doar pentru a primi. Și partea cea mai nasoală e că dacă unul singur din caracterele alea îl greșești, banii ăia ajung în altă parte și nimeni nu vine să ți zică:"Auziți, nu vă supărați. Alo? Suportul telefonic. Am sunat la Am sunat. Da. Aș avea nevoie de puțin ajutor cu bitcoinii.

Da, da, da. Deci aice e să zic e un exemplu în care tipul ăsta de interacțiuni în care nu sunt gândite până la capăt, unde vrea omul ăsta să și cumpere Bitcoin, cel mai probabil are un portofel sau vrea să și schimbe, pune un QR cod sau scandez. Bine, acuma dacă te ai uitat un pic și la preț, ai văzut că era măcar cu 10% mai scump decât era pe piață, dar asta e altă discuție. Însă hai să intrăm, intrăm în magazin, ieșind din magazin, mergem la ANAF, mergem la instituția statului. În România trebuie să te duci la o instituție care să ți dea o hârtie cu care să te duci la altă instituție ca să i confirmi instituției doi că tu ești înregistrat la instituția unu, pentru că instituția 1 și cu instituția doi nu vorbesc între ele. Pe mine m a învățat

un băiat că mi am mi am înmatriculat o mașină, nu îmi expirase, nu știu ce era, ieșisem din termen și ca să nu iau amendă când mi am înmatriculat mașina, mi am mai făcut o factură pentru mașină falsă. acum mulți ani și m am dus cu o factură falsă de cumpărare din Germania și am zis: „Bă, ești sigur?" Și George, stai liniștit, statul român nu verifică nimic. Ei habar nu au. Și bine, până la urmă nu conta valoarea pe factură, pentru că persoană fizică nu se impozitează mașinile când te duci să înmatriculezi, dar ca să nu plătesc amenda aia că am depășit, nu știu, o zi, două termenul limită de înmatriculare, m am dus cu o factură din asta scoasă la copiator. și pentru omul de la Ghișău a fost suficientă

pentru că noi noi în continuare hârtie, deci noi suntem în continuare blocați în hârtie și în tot felul de aprobări care trebuie puse pe hârtie și o grămadă de lucruri care ar putea fi rezolvate prin altfel de tehnologii, prin blockchain și criptografie. Însă aș vrea să aud de la tine, marele nostru noroc este că avem un om atât de bine conectat, atât de deștept în zona asta încât tu știi de unde ai plecat, dar știi unde am putea ajunge. Și cele mari probleme pe care le avem noi acuma, spre exemplu, sunt cu votul din diaspora. Cât de complicat este să i ajuți pe românii din diaspora să spună da sau nu la un referendum sau la niște alegeri sau să i consultăm și pe aici,

pe toți românii o dată pe lună la un proiect important să voteze dacă vor autostradă prin munți sau dacă vor încă niște încă un rând de borduri. Nu știu. Știi de trebuie să menționez că sunt unul din oamenii care a trecut prin chinurile cozilor interminabile. Am așteptat peste 6 ore în Vțigon, care era și secția de votare la departe, vreo oră de mers cu așa care era referendumul, se știe, cel mai recent. Ă și în timp ce stăteam la coada aia, îți dai seama, păi trebuie să trebuie să existe și o cale mai bună. Ă lăsând la o parte că ai avut timp să te gândești șase ore la rând.

Da, da. Am am făcut și bronz de vot, știi? Era mai mulți acolo deja pârliți. Păi n aveai pe unde să stai, că dacă te duceai pierdeai locul la coadă și dacă tot ai stat atâtea ore, păi acum stăm. și cu manevre din astea devenea Nu, n o să mai ajungeți. Mergeți în partea aialaltă că aici n o să ajunge. Și ca să te duci până acolo și acolo era coadă, nu mai prindeai în fine dezinformare și așa. Mai departe, ce m a fascinat, așa să zic, și inspirat în același timp era voința oamenilor care împotriva, adică era rezistență totală în care cineva ziceab: „Băi, îmi bag picioarele, mă duc să mă bucur de duminica asta sau nu știu, era în weekend decât să stau aici șase ore la îmi pierd timpul, nici nu

ajung poate să votez. Deci e voință, dar modul în cum a fost gestionat și procesul ăsta în care când am ajuns înăuntru erau două cabine, două cabine sau trei, maxim. Restul de hală era goală, deci ineficiență și în punctul ăsta și era din nou ștampila. Ștampila care o dădeai și dai cu ștampila, vzi să dai în unde trebuie, nu cumva să dai pe lângă că nu ai stat degeaba la 6 ore. Și ca să zic pe partea asta de vot e o problemă interesantă. Unu la mână. Vrei să te asiguri că voturile care le ai dat sunt înregistrate și n o să fie, să zic, schimbate de cineva. Eu dacă am votat, nu, nu tre să le luăm pe rând. Trebuie

să ne asigurăm că alegătorul, adică în cazul ăsta Mihai vine la secție, este el, îi verificăm documentele. Ne verificăm, ne asigurăm 100% că el e el, pentru că ne arătat o și el a bucat de hârtie. Da. Sau că buletinul super plastic. Așa. Cel mai urât buletin din Europa, apropo. Nu. The king size. Da exact. Da, da, da. Așa. După care te scrie pe o pe o listă de hârtie, te a scris de pe tabelul ăla de de cu pixul de mână, cu strigat până încă mă uitam unde să pun ștampila. Alisie, Alisie. După aia va trebui să aștept la coadă după ce că m au stringat de două ori și au venit

alții. În fine, dar întorcându ne la ăstea, da, sunt un număr de chestii care trebuie unul să ți se asigure că ești tu și doi că Dar zic eu vorb vorbesc acum din punct de vedere alegătorului, nu de al sistemului. Și eu ca alegător aș vrea să știu că votul care l am dat e votul care l am dat. Nu mi e schimbat că am zisda da și după aia e nu, că așa e mai bine. Sau s a mai pus o ștampilă peste ca să fie greșit. invalidat. Și pe partea ailalaltă nu aș vrea neapărat, mai ales depinde de țară să zic, na, nu, sunt și alte țări în care e mai nasol în care dacă eu votez pentru partidul care nu e nu o să iasă, atunci

o să fiu persecutat pentru votul meu. Dar în același timp aș vrea să pot dovedi că am fost la vot, dar fără a spune băi, am votat pentru X sau Y. De aia e și perdeaua aia trasă acolo. Și eu acum astăzi ca să n am buletinul prin jur, dar ca și dovadă am stickerul ăla pus pe spate votat pe buletin. Normal. Yes. Băi, apropo, deci fii atent, mi am adus aminte de o chestie și eu le port cu mândrie toate stickerele alea, dar nu am altă dovadă în fața nimănui că eu am fost la vot.

Exact. Deci asta e the state of the art, să zic, când ne uităm la Se poate mai bine, nu? Când ne uităm la ce am putea să facem cu chestia asta de blockchain și așa aici una din problemele mari care era datorită transparenței astea, care e o trăsătură a sistemului, pierzi partea în care băi da, sunt eu Mihai și am votat pentru X. Votul nu poate să fie schimbat de altcineva, dar îmi dezvăluie identitatea. În schimb, sunt multe companii care au instat au intrat și mai ales în Ethereum, să zic, e și un efort Ethereum Enterprise Alliance și unul din una din companiile mari Ey, I

Ey, da, da. a lucrat la un proiect care l au făcut open source oricine dacă apropo sună interesant puteți să căutați online în care poți să faci dovezile astea criptografice ca niște semnături în care tu poți să dovedești da vot fără a dezvălui ce ai votat. Deci ce vreau să zic că sistemele astea de votare și multe altele care sunt de exemplu la licitațiile astea în care vărul cumnatului Sorei a câștigat licitația sau așa mai departe și ăsta e un exemplu în care transparența e foarte bună, adică ar limita.

Deci hai să hai să rezolvăm un pic votul. Uite, vorbeam la unul dintre podcast urile anterioare cu Florin Busuioc și Îl știi pe Busu? Da. Da. A îl știi pe Busul? Mare lucru așa și adică știu că ești plecat de ceva timp și Busu mai prezintă și vremea așa asa, dar e un om sfătos și vorbeam cu el despre ce să facă un bărbat cu viața lui, că mai mult de jumătate din meseriile de astăzi nu vor mai exista în 10 de ani. Și atunci zicea așa: Bă, în loc să ne apucăm să ne căutăm meserii, să ne strângem în grupuri, să ne facem câte un proiect, să ne să ne gândim ce am putea face noi într o gașcă de băieți și în momentul ăla m am gândit, Mihai, fac o gașcă de băieți care schimbă lumea cu o treabă de genul ăsta, știi? Și tu

ești unul dintre exemple și mă gândesc de câți oameni ai avea nevoie. Să zicem că prin nu știu, nu cred eu că o să vină cineva de la guvernul nostru să te caute vreodată că ăștia de la putere nu sunt niciodată intereseați de transparență. Păi interesează să iasă ce ne trebuie. Dar să zicem prin absurd, nu știu, vin alții și poate avem noroc și vin unii care să vrea transparență. Dacă ar veni cineva la tine și ar zice, uite, vrem să creăm cel mai avansat, mai ușor de folosit și mai sigur sistem de votare din lume prin care orice român să poată vota la intervalele regulate, dar și să l putem consulta și pentru referendumuri ocazionale. De câți oameni și de cât timp ai avea nevoie ca să faci așa ceva

să se întâmple? Ziceai că prima e cea mai grea întrebare. Stai că m ai lovit cu alta bună aici. În primul rând aș zice că sunt 1000 de feluri în care poți să abordezi problema. Modul care l ai, cum ai abordat tu se numește top down. Adică cineva un capăt, un cap foarte luminat la putere, conducere și așa. Nu e vorba. Nu, Mihai, ăștia s la putere. Ă, dacă ei spun nu, nu se întâmplă. Dacă ei nu spun da, nu se întâmplă. Deci, într un fel sau altul trebuie să ajungă cineva la putere care să ridice bariera, că altfel n o să se schimbe.

Da, da, da. Dar zic modul în care se ajunge la execuție e cineva spune vrea un sistem de votare și după aceea acel cineva face sistemul să se întâmple. Este și altă abordare și asta am vorbit și la conferința care s a întâmplat, Palatul Parlamentului. Yes. House of the People. Când te uiți la să zic cum cum a cum s a împrăștiat termenul, e un fenomen foarte interesant de la noi, cum ai zis o gașcă acolo încercând, băi, cum să facem, cum sunt peste 1 milion de oameni dezvoltând activ fiecare contracte, aplicații, chestii derivative, bănci, Microsoft, o grămadă de companii care încep să și creeze proiectele pe

asta, care colaborează intercompanii Adică e o expansiune mare și dacă am fi încercat să abordăm chestia asta vitalic zicând companiilor faceți vrem să facem un blockchain și așa nu cred că ar fi funcționat. Asta e abordarea bottom up. Și ce aș zice dacă România ar putea învăța ceva din asta? E ce ai descris tu criteriile? Băi, să fie ușor de folosit, să fie sigur să Putem să ne încredem în dovada că persoana respectivă într adevăr e dovad cum să zic validă și așa mai departe. Ar putea la nivel de țară să se facă. Avem mulți programatori foarte inteligenți și

aș zice ca român așa aduce și o altă calitate ca un fel de natural born hacker să zic cam sărăcia și ăstea ce te învață. Da, nevoia te învață și că mulți, nu știu, pă s au mai schimbat vremurile așa, dar pe timpul meu nu aveai timp neapărat bani sau ziceai: "Măi, mamă, dă mi 2 milioane să mi cumpăr un joc sau un office." Z, ce se întâmplă aici? Te descurci, te duci, cauți, faci crack, te dai pe lângă doi viruși, că ăa erau încercau să te agațe, a găsit asta nu i virusată, te descurci.

Dar zic tot procesul ăsta prin care tu ai găsit soluția și să ajungi la ce vrei e un avantaj care România îl are. E o generație întreagă care a trecut prin, să zic, experiența asta. Și acum întorcându ne, Guvernul României sau cine o fi, vrea un sistem de votare care să aibă A, B, Ca și calități. Face ți un premiu în loc să dai la o companie care i vărul sorei, cumnatului, așa mai departe, în care uite astea sunt premiile și ai ca o competiție în care lumea poate să vină cu diverse sisteme care lăsând la o parte, știi, na, sunt cofondator Ethereum, dar sunt mai multe sisteme care poate să fie, nu știu, unul poate mai bine potrivit sau altul mai depinde de aplicație. Și în procesul

ăsta oamenii care ar participa în competiție și așa ar avea să zic unu, o oportunitate în care soluția la care lucrează să se întâlnească cu altă soluție la care se lucrează și să se îmbine. Adică dacă cineva are jumătate din puzzle, cineva are jumătate din puzzle, poate se întâlnești și băi, ok, hai să îmbinăm proiectele care dacă ai cineva care lucrează super secret, super așa, e pierdută una din de preferință de la o firmă de casă, cum spuneai tu. Și atunci, totuși, eu insist de câți oameni crezi că ar fi nevoie și de cât timp ca să facem un astfel de sistem funcțional în care alegătorii că au deja CNP uri să fie introduși într o

bază de date și să primească niște chei prin care cu o aplicație simplă să poată să voteze de pe orice device conectat la internet. Asta e. Încerc să scapi de a da un an sau doi ani sau așa, dar dacă ar fi să zic ca echipă, ținând cont de cât de divers e ecosistemul și ce ai putea să faci, mă, eu aș zice că până nouă oameni ca și structură de grup ar putea să vină cu o primă iterație și aice e și partea în care testezi, vezi dacă chiar funcționează cum ar trebui și așa în mai puțin de un an. Deci e puțin de e e ceva destul de realizabil, ținând cont că și ce am povestit cu EY și așa

au venit cu piesele care ai nevoie să le îmbini ca să rezolte un sistem din ăsta, dar ca să l ajungi să fie aprobat legile și așa mai departe, aici vorbim în alt știu eu doi ani, trei ani, patru ani, nu știu. Ce voiam eu de fapt să aflu este că se poate și că exact cum ziceam, într o echipă mică de sub 12 oameni poți rezolva, poți face orice. Trăim vremuri în care bariera tehnologică este atât de jos încât oricine o poate sări. Nu ne mai trebuie decât niște oameni care să aibă același obiectiv, să și dorească același lucru și le putem rezolva. Și cu asta aș vrea să ajungem un pic la cel mai nou proiect al tău, care îți spun sincer, pe mine mă fascinează și înainte să descopăr ce faci tu, eram deja oricum

și eu cât se poate de frustrat de Facebook și de toate rețelele astea sociale foarte discreționare care din momentul în care te înscrii la termeni și condiții spun așa și asta este chestia care fiecare mă șochează de fiecare dată când mi aduc aminte. Din momentul în care te înscrii, ești de acord că orice pui pe acea rețea socială este proprietatea, din punct de vedere juridic, a rețelei, a administratorului. Adică dacă pui ceva pe Facebook, poza cu copilul, cu cățelul, cu purcelul, cu ce ai pus tu acolo e a lui Facebook, că tu ai dreptul s o pui, s o modifici, s o ștergi.

Crezi tu că o ștergi? Dar faptul că tu o administrezi, tu nu mai administrezi ceva care să fie al tău. Oată ce ai pus o, nu mai este a ta. Corect. Corect. Și nu știu exact dacă a și cum a evoluat, să zic așa, în documentul sau documentele, dar una dintre condiții care mi a rămas așa când am citit era că în 99 de ani, deci pe viață tu dai companiei Facebook toate drepturile care ei dacă poza cu copilul, nu știu, e un copil drăgălaș, poate s o folosească într o campanie publicitară. Tu ai dat acolo, da, da, am citit, dar hai accept.

Lasă mă Exact. pe ori în oricâte țări, pe orice durată, pe orice suport, pe print, pe TV, pe internet, pe orice, tu le ai de dreptul să facă ce vor ei pentru că e a lor. Da. Și e ca și cum asta nu era îndeajuns, e și partea în care tu n ai avut o opțiune să dai accept sau nu la datele care nu ești conștient, care nu le publici tu urcând poza pe serverul lor. Tu stând doar pe având pagina de Facebook deschisă sau un exemplu și mai scary, având pe telefon aplicația Facebook sau WhatsApp sau Instagram, Facebook e o caracatiță mare. Tu dai dreptul la acces microfon, acceseră, acces poze, acces și pozele care tu nu

le dai upload sunt scanate, sunt să zic folosite de algoritmii lor ca să învețe chestii despre tine, să prezică accesul la locație și chiar a fost recent în scandal. Bine, Facebook e recunoscut că așa la privacy nu e campion. poate campion la câte violări de privacy au în care și la și la cât de des își ceri scuze și sunt campioni și la de cât de des îți ceri scuze totul bine. Future is private. Îți accesează microfonul, îți înregistrează conversații și ce ce vorbești. Ei zic că pentru reclame. În fine, chestia e că tu nu ție nu ți apare ceva, băi, vezi că te ascultă. Și ca și

cum nu era de ajuns înregistrările astea, pentru că îți dai seama sunt miliarde de oameni, nu au o echipă care să se uite prin toate sau să învețe și au companii care la care apelează. Bă, ia uite și aice 100 de milioane de ore de înregistrări audio de pe microfoanele smartphone urilor din zona România și o companie se duce și ascultă și în fundal că tu vorbești despre, nu știu, detalii personale, că tu vorbești despre ce ai fost la doctor, că sunt tot felul de chestii și asta nu e doar Facebook, asta e o o chestie mai mare de amploare aice și o chestie care, să zic, e undeva în spate Nakasha. E respectul ăsta față de datele tale și aici e o, să zic, o

problemă și de cum privești datele astea. Pentru că în sine dacă le privești ca o proprietate, să zic, tricoul ăsta, da, tricoul ăsta îl am eu acum și dacă ți l dau ție îl ai tu, eu nu l mai am. Da, nu e așa cu datele. Datele, dacă eu am un MP3, o poză și dau copy paste și așa, eu am poza mea în continuare. Tu ai altă poză care din punct de vedere, să zic, dacă n am făcut editări și așa, e la fel ca originalul. Da, nu e același lucru. Și pe partea aialaltă, ce spun datele astea despre noi e mai mult decât orice test de personalitate care l ai da. Și asta adică aduce în discuție că ok, a început de la păi avem nevoie

și noi să facem un ban. Uite facem reclame și după aia păi da, dar cei care plătesc pentru reclame vor să știe mai mult despre tine. De unde ești? Ce nație, ce religie, orientare sexuală, educație, munca, ce ți place, ce nu ți place, unde ai stat, cât ai stat, pe ce pagină, la asta ai dat like, la asta nu. În fine, îți creează ca un o o imagine de ansamblu care nu e altceva decât tu ești tu. Nu e e un dosar atât de detaliat prin care băieții ăștia ajung să te cunoască mai bine decât te cunoști tu. Mai bine decât te cunoaște mama, soția, oricine altcineva. Nici tu nu te cunoști atât de bine pe cât te înțeleg ei, pentru că ei

folosesc unelte științifice, analitice prin care încearcă să te înțeleagă. Și acuma indiferent că ești din Rădăuți, din București sau din Țug sau din Berna sau de unde e pe unde se învârte românul, până la urmă faptul că tu ești tu și că până la urmă ăștia îți fac ceva cu datele tale, știi, pentru cei mai mulți a ajuns să fie da mă, dar și ce o să facă cu ele? Știi? Și aici apare, aici apare bariera pentru că mulți încă nu și dau seama în ce lume intrăm și că dosarul o dată făcut probabilitatea ca tu să te schimbi radical e destul de mică și lumea nu se va nu se nu se mai ocupă nu se și nu se mai controlează cu pușca în mână sau cu tancul și atunci suntem în mijlocul unui război din ăsta

între diferite tabere care nimic nu mai sunt națiuni, de multe ori sunt companii și care până la urmă au niște interese că vor să facă și mai mulți bani că așa vrea firea omului. și vedem toată nebunia asta care se întâmplă în jurul nostru. Unii se trezesc, alții încă nu. Dar oricum ar fi, până la urmă cei mai mulți se uită la toată treaba asta mioritic și asta e. N am ce să fac. Ce o să fac acuma? Ies de pe Facebook, n am ce să fac. Ei, ce le spunem oamenilor ăstora? Pentru că ce încerci tu să faci, din ce știu eu ar trebui să rezolve problema asta întru într un mod care spuneam, pe mine mă fascinează pentru că urmăresc evoluția proiectului de mai mult timp și abia aștept să văd că i dați drumul.

Nu știu oamenilor dacă ar fi așa, știi, ca un prieten văzându l că folosește Facebook și așa. Dacă ar fi să recomand ceva, primul lucru dezinstalați aplicațiile de pe telefon care sunt făcute de Facebook. Vă ascultă telefoanele, vă ascultă microfoanele, vă accesează camerele, vă accesează toate datele de pe telefon. Foarte mult. care nu să trăim fără WhatsApp sau să trăim cu Telegram sau Signal sau ceva care e criptat și pe bune, nu criptat și sigur între ghilimele daci asta ar fi una dintre primele. Știu și înțeleg partea asta în care e foarte greu să te desprinzi de Facebook pentru

că acolo e familia, acolo sunt prietenii, acolo sunt toate grupurile, acolo e comunitatea. Da, dar ai putea să vorbești cu familia să vină pe Telegram, de exemplu. Ar fi, aș zice că o opțiune mai puțin invazivă și care ar respecta mai mult partea asta de intimitate a datelor decât WhatsApp ul. OK. Dar pe termen scurt foarte puțini ar să zic avem la dispoziție și cum am zis și asta una din probleme e că se dezvoltă activ alternativele care poate într o jumate de an, într un an, doi o să fie acolo și aș putea să zic poate foarte, you know, uite lasă Facebook și poți să folosești Aka. Dar aici la Facebook una

din problemele mari care e că noi când vorbim de date personale ne gândim doar la datele noastre. Adică nu știu exact ce înseamnă poza care a dat upload pe Facebook sau așa mai departe, dar mai e ceva aici. Suntem ca niște pești în apă, să zic așa. Nu, nu prea ne dăm seama de unghiul ăsta. Sunt și date interpersonale, adică eu sunt conectat prieten cu tine, tu ești prieten cu altcineva. Data aia în sine că tu ești prieten cu cineva a cui? E a ta? e a acelui cuiva sau e o dată interpersonală care vă aparține pentru că suntem o specie socială, să începem de acolo. Da, suntem să zic proiectați de natură să ne asamblăm în grupurile astea ca să

lucrăm, să atingem nu știu ce o fi, dar asta facem natural. Păi, da și omul este ceea ce este astăzi pentru că este în stare să comunice cu alți oameni. Da. Da, clar. că altfel n am fi am fi fost mâncați de tigru de mult. Facebook. Aici să zic cel mai mare avantaj care îl au și poate și cheia problemei la Libra și așa e că ei sunt într o poziție în care unul GDPRA ul și toate astea au încercat să facă ceva cu datele, caracter și așa mai departe. Dar esența și care e aici ideea e că Facebook îți deține e monopol pe relațiile tale cu prietenii tăi. Și dacă e să te gândești un pic în

ziua de azi ai telefon, nu te interesează că eu sunt pe Orange sau pe Salt sau pe Squizcom, ai un număr de telefon și mă suni acolo, mă găsești, te găsesc. Da, la fel și cu prietenii tăi. De ce nu avem același lucru și trebuie să te intereseze că i pe Twitter, că i pe Facebook, că i pe Redit sau altceva. Ideea asta în care tu identificatorul tău, să zică Aaron George sau ce o fi ăă și că tu poți să fii găsit și contactat indiferent de rețeaua în care ești, asta ar aduce mult bine, aș zice în lume, și ar și aduce sau ar reduce din problema în care tu ești în poziția în care trebuie să te rupi de graficul tău social, prietenii tăi, familia ta, comunitatea ta dacă începi să folosești akașa și speranța

mea e că în termen mai lung O idee care s ar, să zic răspândi așa la nivel cel puțin de Europa e în primul rând realizarea că datele personale, dacă te gândești doar la persoană și tu singular nu tratează problema de ansamblu. Problema de ansamblu fiind că noi ca specie socială trebuie să privim și datele astea cu caracter interpersonal ca parte din problemă sau ecuație. Și în cazul ăsta, dacă am ajunge să împingem discuția asta în care Facebook nu ar trebui să fie în primul rând într o poziție în care ție să ți zică nu, nu poți să vorbești cu prietenii tăi decât dacă ești la noi aici în grădină și tu

să poți să vorbești cu prietenii tăi și de pe Twitter și de pe Aka și de pe ce o fi, acolo cred că e poate o posibilitate în care tranziția asta din sistemele astea care te urmăresc și te spionează și te manipulează Nu numai că te învață, îți și modelează comportamentul, te te exploatează. Ce ai dat? Scroll, click, like, ești frustrated la ceva. A, atunci stai să i pun reclama asta că e foarte probabil să mi dea click și atunci poate cumpără și băgăm banii în buzunar. Deci e un sistem care tratează omul și ce nu știu omul în sine ca doar un număr acolo așa la bandă care să nu

pentru Facebook suntem doar asta, nu i așa? Sunt convins și e un citat foarte, e un interviu cu președintele fondator al Facebook, Shan Parker, Justin Timberlake din The Social Network, din film, care zicea că să zic gândul principal din spatele și ce a motivat, cum care a fost problema și cum au început să gândească toată chestia asta de Facebook e cum putem să consumăm cât mai mult mult din timpul și atenția oamenilor și am făcut asta pe mine mă oripilează.

Da, mă. Da. Deci îți suge viața din tine. În loc să te duci să te bucuri de familia ta, copiii tăi, natură, nu știu, de viață, ești pus într o situație din asta în care telefoanele, ecranele, toate aplicațiile sunt construite să fie ca echivalentul unui drog să te facă cu ochii lipiți cât mai mult de ecran ca să le faci cât mai mulți bani, așa. Păi nu că altfel n au cum să ți arate reclame dacă tu nu stai pe platformă și știu că folosesc inclusiv psihologi, psihiatri care să i au învățat unde să stimuleze dopamine și tot felul de chestii de genul ăsta ca să te stimuleze și chimic. Acuma, știm toate chestiile astea rele, urâte despre Facebook, însă pe mine ce mă interesează cel mai mult atunci când tragem linie

este că ei au controlul. Ei au serverul, ei dețin controlul, ei au cheile, ei pot decide dacă exiști sau nu exiști în platforma respectivă. Ei te pot așadar vinde la bucată sau te pot influența sau te pot convinge chiar dacă ești nehotărât să votezi un pic mai așa. Da. Și în momentul în care au cheile astea, au cheile umanității, au cheile planetei, au cheile țărilor, lumilor. Adică și președintele nostru și președintele american, dar și premierul actual, dacă mă gândesc bine, din Marea Britanie sunt toți copiii Facebook ului.

Președințiile lor și în cazul lui Boris mandatul de prim ministru sunt consecințe ale acestui mod de funcționare al Facebook care mai degrabă prin parteneri și prin algoritmi și pur și simplu prin șansă pură ajunge să favorizeze anumiți oameni în diferite contexte, nu doar economice, ci și politice. Și acuma, dacă băieții ăștia au controlul, au pozele, au cheile, au toate chestiile astea, hai să le explicăm oamenilor cum ar trebui să fie akașa, cum ar trebui să fie altfel, cum ar trebui să socializăm, pentru că noi nu putem închide toți într o hurubă, să ne decuplăm de la internet, să ne închidem telefoanele și să nu mai comunicăm între noi. Cum facem? Cum

facem și să rămânem noi indivizi? Ă îmi place îmi place. Ai atins acolo, cred, esența. Ai dat la țintă. Ce vreau să zic cu Akasha de când am început proiectul ce am încercat în primul rând e să vedem și acum punând în paralelă Facebook și când toată generația asta de Twitter și așa mai departe, ele au apărut cam pe la începutul anilor 2000, 2004, 2005, 2006 în intervalul ăsta. starea infrastructurii, adică că aveai cât mega sau ISDN sau da, ce era, aia era una din datele problemei care au motivat să zici cum au gândit arhitectura cu servere și așa mai departe și doi capacitatea de procesare

și ce poate să ducă calculatorul, laptopul, telefonul și așa mai departe. Deci dacă e să plecăm de la de la partea tehnică, nu neapărat că evil și că controlul lumii, au fost niște limitări tehnice acolo de la cât cât de mult poți să tragi, cât de mult poți să procesezi pe telefonul tău și așa mai departe. Noi când ne am apucat să lucrăm la AKA și având Etherium în spate și mai sunt o grămadă de alte tehnologii complementare cum ar fi IPFS, Interplanetary File System recomand dacă aveți timp să vă uitați.

Am auzit ceva de el. Da, e o temă de discuție interesantă și aia. Da. Ă am încercat să vedem, băi, putem să facem o rețea de socializare care nu are nevoie de serverele astea ca Facebook, unde să avem noi controlul și noi să decidem cine poate să posteze, cine poate să vadă informația. După multe luni de nu știu exact cum să descriu teste și experimente, am ajuns în punctul în care da, se poate, dar sunt niște, să zic, știi că ai pro and con. În partea de bine e destul de evident că nu mai depinzi de entitatea respectivă să ți dea voie să publici, că tu poți să vezi

direct de la persoana respectiv dacă e persoana, nu știu, prietenul tău vrea să împartă cu tine o poză, cu tine o în parte, nu cu Facebook, care devine proprietatea Facebook și Facebook îți dă voie să vezi poza. Da. Diferența aici. Dar când ne Stai, nu, nu, nu, aici e un punct foarte important. Oamenii trebuie să înțeleagă că atunci când trimit prin Messenger o poză cuiva sau pe WhatsApp, poza aia nu ajunge doar pe telefonul persoanei care i o trimit, ajunge și în serverele Facebook și devine și a lor.

Da. Da. Bine, pe lângă alte servere, Facebook are parteneriate cu multe alte companii și așa mai departe. Dar întorcându ne la și arhitectura asta descentralizată în care noi nu mai suntem în mijloc, avem problema în care tu dacă ai calculatorul închis sau nu ai conexiune la internet și cineva vrea să vadă poza la care tu i ai dat acces, cum accesează poza asta? Pentru că aici e cheia, că pe mine m a fascinat ideea asta că pe măsură ce se îmbunătățește viteza de internet și noi avem toți în buzunare calculatoare care sunt în stare să aterizeze 1000 de navete spațiale pe lună, ușor așa, simultan, dacă tot avem atât de multă putere de procesare, de ce nu devine

fiecare telefon, fiecare calculator, fiecare tabletă un node? un mic nod să gestioneze o mică mică parte infirmă din toată rețeaua și dacă sunt și o parte din rețea, atunci nu mai există un nod central, cineva care să spună nu sau să spunăiau eu astea și fac ce vreau eu. Nu, să știi că lăsând la o parte detaliile, cred că în viitor, să zic în următorii cinci 10 ani, asta vom vedea din ce în ce mai mult schimbarea focusului când vine vorba de modelele astea business model de la exploatarea utilizatorului la exploatarea resurselor de către utilizator. În sensul în care dacă eu pe telefonul meu am un card de 64 de GB, să

zic, IPFS tehnologia de care am menționat îți permite ca tu să monetizezi din ăștia 64, să zic, nu știu, 10 GB și tu pe telefonul tău când ești parte din rețeaua asta pe 10 GB de pe cardul ăla o să servești informație către rețea pentru care tu o să primești bani. Deci ă când când vine partea de storage că la laptopuri, telefoane și așa ca și cum cumperi cu găleata. Dați mi și mie 1 ter. Da, ia aici la Dar nu vrei doi la promoție. Și multe de multe ori ai foarte mulți sute de giga care sunt nefolosiți

în să zic în versiunea asta nouă în care cred că acolo ne îndreptăm oamenii o să fie în poziția în care băi am 100 de GB care nu i folosesc, hai că pun și eu 50. și mai am 50 care să fac bani pe chestia asta și oamenii o să înceapă să fie parte dintr un sistem economic, social economic în care nu mai trebuie unul la mână să depindă de compania respectivă care să îi trateze ca vacile la tăiat și pe partea ailală tu dacă vrei să faci informația respectivă accesibilă și prietenului tău chiar când nu ești online, la rândul tău poți să apelezi la alt nod. din rețea în care tu zici băi eu toate datele care eu vreau să le

împart cu oamenii din banii ăia care tu i ai făcut împărțind hardul tău cu rețeaua la rândul lor alții care împartul lor cu rețeaua și ei la rândul lor poate să facă bani și e un să zic că au un sistem de schimb în care o suveake așa o treabă din asta în care nimeni nu vede ce are pe telefon sau pe calculator oferă o bucățică pentru ceilalți. Ceilalți. Exact. Și asta ar duce la adică și ca și să zic competitor într o într un fel ca design. Facebook și multe companii din astea uriașe au hectare întregi de data centere din astea costuri, curent, în fine, mii de oameni să aibă grijă acolo,

să schimbe hardul și așa. E o parte necesară și să zic din conss la abordarea asta centralizată. în partea descentralizată. Și apropo, încă o chestie merită menționată, nu știu, dar cred că noi am prins. Când YouTube ul se încărca greu și aveai ăla de puteai să te joci Snake până până așteptai. Deci era o problemă de buffering. Și acolo, din nou, ajungem în zona de contraargument la abordarea asta centralizată, în care dacă tu ai un server undeva și ai 100 de oameni, 1000, 1 milion care încearcă să acceseze informația aia, calitatea și viteza serviciului scade în contrast. abordarea descentralizată în care oamenii se pot

conecta între ei și să schimbe informații în felul ăsta. Cu câți ai mai mulți oameni încercând să accesezi o informație, cu atât calitatea serviciului crește și viteza serviciului crește. Deci e exact opusul. Dar știi că abordarea asta de care vorbești tu este deja utilizată în proiecte pilot pe energie. Sunt, spre exemplu, și cei de la Inela, mi se pare, în Danemarca un proiect pilot în care o firmă care are mașini electrice pe timp de noapte le lasă mufate la încărcare și 10% din baterie este oferită NL ca NL să poată regla variațiile de tensiune din rețea și atunci dacă e prea multă tensiune încarcă bateriile. Dacă este scade tensiunea sau se schimbă frecvența

pot lua din baterii. Și la fel a făcut Tesla, spre exemplu, în Australia. Știi bateria aia uriașă a lor? Nu ști dacă ai auzit de o baterie uriașă din Australia pe care a făcut o Tesla, este fix pentru a elimina necesitatea unei mega centrale pe gaz metan, care consuma enorm, era foarte scumpă și ajunsese curentul foarte scump și de când a apărut bateria asta care poate funcționa ca un buffer, a scăzut foarte mult costul energiei acolo pentru că a dispărut această chestie centralizată. E o chestie interesantă aici. Mi am mi am adus aminte în timp ce descriai cu energia cred că situația în care ne găsim astăzi e ca un fel de mureală după revoluția industrială în care în revoluția industrială era pompa care trăgea țiiul sau în fine centrala care distribuia

energie și așa în care aveai punctul ăsta din care se ducea mai departe și la fel se pare că am abordat și când vine vorba de infrastructura asta nouă în care nu i țiței sunt date și când când te uiți un pic în poza de ansamblu și la nivel de corporații ai de la cum se descriu, da? Ai chief executive officer, chief marketing officer, chief officer. De ce avem ofițer acolo? E altă mureală și aici e vorba de piramida ierarhică care e foarte adânc înrădăcinată în modul nostru de a gândi. Dar dacă ne uităm mai înainte de toată revoluția asta și așa, nu am operat așa ca și

comunități și grupuri natural. Aveam mai degrabă o o relație mult mai cum să zic distribuită și nu erau centrele astea de putere care să dicteze pe milioane de oameni sau miliarde ca acum. Și din perspectiva asta într un fel tot valul ăsta de descentralizare și prin ce trecem e în schimbă mai mare așa, e doar o o evoluție naturală în ciclurile astea prin care trece umanitatea, în care ai control super centralizat și în anumite puncte o invenție, o revoluție științifică, tehnologică sau ceva care declanșează un alt val care în să zic poza de ansamblu aduce anumite chestii

ca de exemplu acces la informație la mai mulți oameni dacă e să luăm asta printing press cum da presă scrisă așa da cum a venit Gutenberg cu ideea lui 1400 și explozie foarte mulți au venit acuma puteau să citească dar era altă problemă nu știai să citești și după aceea sunt toți fapt pă și popii cântau în biserică în latină ca să nu înțeleagă fraieri și tot felul de povești de felul ăsta.

Exact. Și cred că în societate și ce urmează acuma ne am pierdut oarecum ideea inițială. Care e rolul instituțiilor ăstora? Care e rolul guvernului? Care e rolul statului? Ce este un stat? E ce este un stat, Mihai? Pentru că eu eu trăiesc cu senzația că și într o țară ca România, unde noi ne uităm la guvern ca și cum chiar ar avea controlul, eu nu cred că băieții ăia controlează mai mult de 10% din țară în termeni reali. Reali. Eu aș zice că controlul în sine e o iluzie. E doar ceva care ne face să credem că suntem în control. Dar în poza de ansamblu, dar avem revoluția asta tehnologică.

Microchipul acum internetul permite la toate mașinile astea se creează o nouă rețea. Da. Uite, din câte știu și Tesla își folose folosește mașinile, inclusiv mașina mea e folosită, din câte am înțeles, pentru a procesa într o rețea neurală imagini și filmări de pe alte mașini, diferite situații de trafic, atunci când mașina stă parcată și băgată la încărcat, calculatorul de pe ea intră în rețea și ajută la procesarea acestor date enorm de mari pe care le are Tesla. Deci e e să zic un trend, dar în poza de ansamblu, dacă e să ne uităm la Smart City era o chestie în vogă, să zic așa, pe la începutul anilor 2000, mai ales.

De multe ori când zici Smart City te gândești la senzori, IoT, Arduino, Raspberry Pi uri, poate colectează calitatea aerului, poate diverse chestii, poluarea, sonorul și așa mai departe. Dar eu cred că ce ne aduce blockchain ul ăsta și cum putem să regândim interacțiunile atât între noi cât și cu sistemele care gestionează țara sau orașul sau comunitatea, cartierul poate să fie regândite la bază. În loc de hârtia aia și semnătura sau ștampila, putem să avem semnăturile astea care poate să însemne doar un QR code sau un un click pe telefon, pe ecran, ușor de folosit în spate. Poș tu Stai puțin, stai puțin. Tu vrei să mi

spui că un QR code este mai sigur decât o semnătură din Pix? Ă dacă aplici criptografia corectă, da. Ok. Și există chestii mai sigure decât ștampila? Cu siguranță. Și este mai este mai rentabil pentru stat să nu mai plimbe atâtea hârtii? În mod sigur și aici în Țug chiar avem un să zic suntem în discuții pentru un proiect pilot. E ca și Cryptoley în care se discută de exemplu partea de rezidență electronică. Aici e altă Sunt piesele asstea care buletin în blockchain.

N aș zice că buletin, ci mai degrabă identificatorul care poate să fie tu să l folosești ca și dovadă că da, sunt cetățean al Țugului. Deci e un registru undeva, un fel de CNP pentru zona aia. un fel de semnătură autorizată de către administrația de aici care tu poți s o verifici că într adevăr administrația a zis că între data D și data D are viza validă de smart contract m am prins. Care e aici poza de care îmi place și mă entuziasmează mult și Akasha cred că ar putea să ajute cu chestia asta e că în viziunea asta în care instituțiile, guvernul orașul națiunea

administrația e gândită pentru a face viața cetățenilor mai bună, trebuie să te gândești la ce interacțiune au cetățenii cu sistemul în sine, care le permite și ar trebui celor care gestionează sistemul să fie conștienți. Băi, ne facem treaba cum ar trebui sau nu ne facem? Care sunt problemele? Și eu nu cred că ei vor să afle de adevăratele ce părere au oamenii dacă își fac sau nu treaba bine. Ce e interesant aici e că oamenii în sine nu trebuie neapărat să aștepte la nivel macro, adică toată țara să adopte sistemul ăsta. Poate să fie un cartier care se adună, își face împreună ca un grup, să zicem, o lume cașa, în care în lumea asta sunt anumite chestii ca și chestie din fabrică, să zic așa. Ai

abilitatea să pui mână de la mână și abilitatea să votezi în în ce mod se vor distribui banii. De exemplu, dacă nu ai Da, da, da. Tu vrei să desființezi grupurile de pe Facebook, Mihai? M am prins mă poate să nu i nici nu ține atât de mult de Facebook în cazul ăsta. chiar doar să avem un sistem care să nu ne abuzeze atât de mult când noi vrem doar să fim împreună într un grup. E și mai mult de atât grupurile și cum e gândit Facebook din perioada asta 2000 și e gândit la nivel de comentarii, like uri reacții și multă vorbăreală. Păi nu, următoarea generație cred că mai mult

decât să trimiți like uri și inimioare și așa mai departe, o să poți să trimiți valoare reală către un Păi de aia vor ei cu Libra. Ei vor mai mult. Și apropo cu Libra aici e în fine, poate o lăsăm pentru că alt episod, dar acolo e. Ia ia ia ia ia stai stai că ai zis ceva important. M Va exista un episod viitor? Nu știu dacă e ești disponibil. Da. Da, dacă e interes și lumea vrea să discutăm mai multe pe tema asta, de Hai să vă lăsăm la comentarii o încurajare pentru Mihai care să ne povestească într un episod dedicat despre Libra și ce vrea să facă Facebook cu această Libra pentru că noi am vorbit deja despre ea, am mai auzit o vorbind și pe alții. Noi deja ne apropiem de

finalul meciului de fotbal, să știi. Mai avem ultimele 10 minute pe teren fără fără fără pauză între reprize. Este un podcast destul de lung, un interviu destul de lung cu un om pe care de la care uite avem ce învăța. Cred că ești unul dintre invitații în fața cărora am vorbit foarte puțin pentru că ești foarte bun la a explica niște chestii complicate pe care cu toții vrem să le înțelegem și eu am am nevoie să le înțeleg în continuare pentru că este o schimbare într adevăr de paradigmă și sună așa pompos când e schimbare de paradigmă, dar lumea se schimbă. Adică ne place sau nu ne place, lumea se schimbă. Părțile rele pe care le vedem au soluții. Părțile bune pot fi rezolvate și protejate sau îmbunătățite.

Adică ne e mai bine ca niciodată. Eu cred că ne este în momentul ăsta mai bine ca niciodată în istoria umanității. Avem mai puțin mai puțină moarte ca niciodată, că până la urmă în asta se cuantifică în timp. Cea mai scumpă monedă pe care o avem cred că rămâne timpul. De aceea toți ne vor timpul și orice soluție care ne ajută să trăim acest timp limitat pe care l avem la dispoziție mai bine împreună cred că are valoare și cred că e importantă și cred că munca ta este cu adevărat importantă și dacă vreți să aflați mai multe despre ce face Mihai Alissie împreună cu echipa lui căutați akasha Foundation Akasha.org nu akasha.org Și dacă vreți să probați

aplicația, bine, asta e la ce am lucrat înainte beta. Instalați un wallet, puteți să interacționați acolo, e ceva care funcționează acum, dar lucrăm la o iterație următoare care dacă mai avem mai avem opt minute de de meci. Hai că dau o încercare acum la final așa să acopăr unde mergem cu Akasha. Hai să merg. Hai să vedem unde mergem cu ACA. Deci, în primele experimente ce ți am zis unde am încercat și așa e problema asta de informație. Ori nu e disponibilă pentru că e nodul inaccesibil sau e o problemă de cât de mult ia să încarci.

Oamenii sunt obișnuiți, dai click pe ceva, îți apare poza. O, două secunde să se încarce X forever o o problemă de experiență cât de cât de rapid se mișcă lucrurile. Și când ai setup ul ăsta descentralizat în care informația pac, călătorește noduri nu ai dit mai ferma de servere care scuipă informația pe monitor, e altă situație. Acum în ce lucrăm și ce numim Akasha Reloaded dacă cineva e interesant pe Akasha.org world. Puteți să vă înregistrați la finalul anului. O să dăm drumul. Cam pe atunci cred când? Când? Când?

Pe la finalul anului sau Deci o să fie un anunț mare care o să l avem la Defcon 5, conferința din Japonia, Osaka, dar până atunci, na, o să zic ce cam poza de ansamblu. Ă, în în prima fază am încercat să facem o rețea socială, care rețeaua asta socială să nu depindă de servere. În etapa doi, asta bazat pe lecțiile care le am învățat în ani de zile de experimente și lucru cu blockchain și tehnologiile astea care nu funcționează neapărat tot timpul cum ar trebui să funcționeze.

Vrem să comprimăm tot timpul ăsta, anii ăștia care i am investit în a învăța cum putem să facem lucrurile să funcționeze și să oferim ca un Lego pentru oricine de oriunde să și creeze propriile rețele de socializare care în așa în poză mai mare sunt interconectate. Adică dacă tu îți faci rețeaua lumea lui Buhnici, nu știu să zic și e akasha.org. Da, eu visez la așa ceva. Eu vreau să nu mai depind de rich ul de pe Facebook, de rich ul de pe Instagram, de notificările de la YouTube. Aș vrea ca atunci când eu postez ceva, oamenii care sunt cu mine conectați să primească să afle chestia asta. Se poate rezolva?

Da. Și unde vine partea și mai interesantă e că multe din rețelele astea de socializare care au sunt mai multe, na, au încercat blockchain, pac, sună bine, au, punem de un ICO, pac, am strâns milioanele. Salut. Pa, pa. Acum aștepți rezultatele, dar în abordarea asta toată ideea se învârtea în jurul la o monedă. Ce facem noi? Am eliminat pentru că am înțeles cât de greu e în primul rând să vii cu un sistem, o arhitectură de monedă bună în care să se aplici atât la scară largă. Deci am lăsat asta deschisă și în punctul în care orice rețea socială creată cu Akasha are ca niște module, da, e ca niște Lego pieces în care tu când pui aici zici: "Pe lumea lui Bugnici aș vrea

să am George Coin. Zici hai că bag un George Coin și atunci tu pum. Atunci vizual oamenii care sunt din comunitate și așa pot să primească George Coin sau pot să folosească George Coin să facă anumite evenimente. Poate să, nu știu, sunt multe posibilități. Mihai, ia mi și tu banii, nu faci și tu un ICO, ești foarte convingător. Da. Și partea ce e aici interesantă e că tu ca și să zic gazdă a acestei lumi ă ai aici ca să rezolvăm problema cu timpul de accesare a datei și așa tu o să ai undeva ca un fel de

hai să i zicem server, da, în care pe serverul ăsta tu te ai dus acolo, ai dat două clickuri, ai instalat să zic engine ul ăsta de Akasha Așa. Care tu acolo poți să ți selectezi ce o să fie disponibil către oameni și tu pe serverul ăsta o să faci o copie, da, a datelor care sunt împărtășite de oamenii ăștia din rețea care tu în cazul în care oamenii ăștia nu sunt online, dar cineva vrea să acceseze data asta, tu oferi acolo între timp. Iar tu dacă trebuie și ești într o poziție în care nu știu, guvernul României zice auzi un pic mai ușor cu nu știu anti PSD sau pro whatever vine și ți zice ceva.

Te pune într o situație în care tu trebuie să dai ceva jos. Aici diferența între moderație și cenzură e altă una mare, dar tu pentru că ai serverul ăsta acolo, ești într o situație în care zici, băi bine, hai că dau asta jos, decât să am toate problemele astea, mai bine dau jos. Tu ce faci? Chiar dacă tu ești, să zic, băiat bun și totul ok, tu ștergi doar o copie a informației. Informația în sine trăiește în continuare în ecosistemul descentralizat. Iar tu ți ai făcut dacă fac o prostie rămâne, nu?

Ăă adică e mai sigur să presupui că da. Dar există și modalități în care poți să îl limitezi accesul dacă nu mai vrei să fie acces. Ok. Uite, eu spre exemplu țin așa parcată george.ro. Lumea lui George dacă i zici tu, nu e o problemă. Eu vreau să fiu beta tester pentru noua Kaha Reloaded. Dar până atunci, că deja mi s au încins călcâiele, zic să ne oprim că se termină bateriile la camere. Sunt foarte încântat de tot ceea ce mi spui. Abia aștept să le văd.

Aș mai avea o singură întrebare înainte de final pentru că trebuie să le explicăm celor care se uită de ce te motivează și cum calculezi satisfacția pentru succesul proiectului, adică din ce trăiești, cum te finanțezi și ce te aștepți să câștigi de pe urmă AK. Ă Deci, într un fel, dacă e s o luăm așa de la început, toată povestea de cum am înainte să dau de Bitcoin a fost o chestie în România cu un spital care trebuia să fie închis. interese din asstea. Biserica era de fapt proprietarul locului unde era spitalul.

Erau interese în spate. Cineva buzunare așa am aflat, am publicat, am trimis un mail, publicat mail ul direct în tribuna cel mai mare ziar din Sibiu. Oamenii au aflat de problemă. Brusc trei săptămâni mai târziu, unul din politicienii din Sibiu s a ridicat. Băi, ăsta e un spital care e bun aici. Hai să nu l închidem. Toată lumea, iei, politicianul ăsta. Atunci am văzut că oamenii dacă sunt conștienți de de ce se întâmplă sau anumite lucruri se întâmplă sau nu, dacă oamenii știu de ele cu AK și ce vreau și ce mă motivează în continuare e ideea asta. Oamenii să aibă acces la informație când și ce problema asta a cenzurii și cum se împinge mizeria sub preși, să nu mai fie atât de ușor să sau

să mai fim atât de ușor de manipulat. Și acolo și mai în fundal e ideea asta de libertate. Nu știu, e sunt trăim într o eră și într o nu știu o lume în care avem mai multe libertăți decât au avut mulți dintre strămoșii noștri. Și ideea asta de libertate e atât de puternică încât gândește că sunt milioane, poate miliarde de oameni care au murit pe câmpuri de luptă, gândindu se, băi, pentru libertate, mai bine în picioare decât în genunchi, așa. Da. Și undeva cred că trăim printr o perioadă în care se dă un alt război de genul ăsta, doar că în arena nu e pe câmpul de luptă de

aici, e digital și se împarte lumea. Fiecare încearcă să și ia aici. Uite, eu vreau asta, eu vreau asta. Aha, asta e bazat în America. Păi și noi, americanii, guvernul, vrem să știm ce cum. E o serie de probleme care poate încă mai avem timp să facem ceva în legătură cu ele și tehnologia asta e până la urmă o unealtă. Cum o folosim și pentru ce o folosim ține de fiecare cu abordarea sau cu Akasha Reload, deci cum dăm posibilitatea oamenilor să inoveze, să vină fiecare cu conceptele lor și să itereze. E dacă ar fi să pun în comparație Facebook, e ca un fel de rechin alb, mare predator. E nu are alt

oponent. Și noi ce încercăm să facem cu toate lumile astea, George, Tesla, CER, ce știu universitate, Țug, București, cine știe asta ea echivalentul la un banc de pirania și când se întâlnește The Great White Shark cu bancul de pirania, cine câștigă? Rămâne de văzut. Eu pun banii pe pirania. Bani. Zi, zi repede de bani. Cum vă, cum vă finanțați? Din ce trăiești și cum o să cuantifici succesul dacă decolează proiectul?

Băi, asta e o întrebare, să zic. Pe de o parte sunt destul de norocos să nu trebuiască să lucrez pentru că trebuie și am resursele necesare ca urmare a proiectului Etherum și așa să pot să lucrez la ce lucrez pentru că vreau. Asta e o chestie din nou mă A tu ai din eterul preminat, nu? Sau cum e? Da, da, da. Toată lumea a avut acolo, a primit. Acum fiecare alege ce vrea să facă cu banii ăștia. Unii vor să și ia, ce știu, avioane, alții vor să facă ceva. Asta e ce vreau să fac eu în lume. Proiectul în sine ca și Akașa, mai ales pentru abordarea asta în care fiecare om și grup, comunitate poate să și creeze lumile asstea, aș zice că ar putea fi

cuantificat la nivel de adopție. Câte lumi o să existe, câți oameni o să se desprindă de mizeria asta de Facebook uri, de Twitter, de toate asstea și să intre într o lume în care da, eu în continuare pot să aleg și știu cine o să vadă poza aia. Eu sunt în poziția în care dacă îți trimit ție un mesaj să știu că doar tu primești mesajul ăla, chestii care sunt atât de banale, dar acum nu mai sunt. Deci și pe tu, deci tu cuantifici succesul unei acestui proiect doar prin reușita tehnologică. Atât. Altceva nu te interesează?

Aș zice și la nivel de ce o să facă oamenii, pentru că aici intervine partea de mișcare socială și mișc mișcarea asta socială și de să zic flacărea de activist într un fel în care băi nu tu ești activist, tu ești revoluționar, dar și business ul unde l lași? Păi, business ul, pentru că noi stăm o rețea, o pardon, o fundație non profit, nu trebuie neapărat ca indicatorul sau primul indicator să fie profit. A, deci tu ești tu ești din ăla cu zero marginal cost a treia revoluție industrială din alea.

Da, da, da. Deci să scădem și să eliminăm mizeria din mijlocul sistemului. Să creăm un sistem în care putem să ne încredem și să vedem, să l inspectăm cum funcționează, de ce funcționează așa, ce merge îmbunătățit și ce poate să facă oamenii cu asta rămâne de văzut. Și dacă o să fie lucruri bune, lucruri rele, asta e ca și cuțitul. Poți să ți pui unt pe pâine sau să omori pe cineva. Nu e unealta în sine care e reză bună. Mihai m aș întinde. E foarte faină discuția, dar trebuie tre chiar trebuie să ne oprim. Sunt recunoscător pentru timpul pe care ni l ai oferit și v am spus vin altfel de oameni. Vin oameni de business care își doresc ca business ul

lor să nu facă profit. Îți vine să crezi că există oameni care nu vor să facă profit și cuantifică succesul altfel decât părinții lor sau decât bunicilor. Bunicii noștri luptau pentru supraviețuire, părinții noștri pentru viață mai bună. Generația asta se pare că își dorește altceva și cuantifică diferit succesul. Munca pentru un proiect, nu pentru un job. Și banii ca o resursă, ca o unealtă și tehnologia ca o unealtă, nu neapărat ca pe o armă. Și despre Libra și despre ce mai facem în zona asta, eu zic că ar fi fain să ne mai vedem. A promis aici public cu martori, așa că dacă n o să l vedeți în viitor apropiat să știți că ori e foarte ocupat, ori ne am certat, dar o să

încercăm să nu fie așa. Mihai, îți mulțumim încă o dată. Suntemător pimpul tău. Știu că ai multe lucruri de făcut, dar încercăm să deschidem mințile celor care ne urmăresc și sunt din ce în ce mai mulți și pentru informațiile de astăzi suntem așa cum îți spuneam recunoscători. Dacă ți a fost de folos acest interviu, nu uita să dai un like, un share cu prietenii tăi pe o rețea socială. Eu folosesc doar Twitter. Am scăpat de Facebook, n am cont de Facebook. N am avut ever. N am N am avut doar pe Twitter am doar pe Twitter. Ok, dați un retweet. Eu sunt și pe Twitter. Folosesc Facebook și încerc să nu mă las folosit de Facebook. Nu intru să scroll, doar postez. Îmi cer scuze că nu prea socializez. Uite că am făcut și o rimă.

Și da, un subscribe pe YouTube ca să mai vezi și alte interviuri până când mă mut cu totul pe lumea lui George pe o platformă de AKA într un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Eu vreau să fiu primul utilizator de tehnologia în România pe o astfel de comunitate pentru că visez de ani de zile la un loc al meu care să nu mai depindă de alții că n are de unde să știe nici YouTube, nici Facebook, nici nimeni ce treabă avem noi unii cu alții aici în România. Suntem suficient de departe și suntem doar niște numere, dar despre asta mai vorbim. Mai bine ne oprim aici. Încă o dată, Mihai, mulțumesc. Vă mulțumesc și vouă și până data viitoare să vă fie numai bine.

Salutări. Yeah.